Casa Bunicii 2 sau „Nesimtirea bunicii”

„Lantul” de restaurante Casa Bunicii din Timisoara (cu tot cu al lor Restaurant Merlot) are un renume destul de bun in Timisoara, chiar unul din cele mai bune dintre restaurantele orasului, fapt ce ne-a impins si pe noi de cateva ori in aceste localuri.

Avand mancare buna, desi nu excelenta, am trecut pana acum peste servirea ce nu se ridica deloc la renumele restaurantului, chiar daca, nu o data, s-a intamplat sa ne fie gresita comanda sau sa primim foarte rece bautura ceruta la temperatura camerei. Asta ca sa nu mai vorbim de timpul de asteptare, de faptul ca asa-zisele locuri pentru nefumatori nu sunt despartite prin absolut nimic de cele de fumatori sau ca nu am primit vreodata un zambet din partea chelnerilor. Astea-s pentru restaurantele de fite.

Insa ce s-a intamplat la utlima vizita depaseste ceea ce mi-as fi putut imagina cu privire la ceea ce inseamna „servire proasta”. Nu, asta a fost nesimtire crasa! Dar sa va povestesc intamplarea.

Sunam marti sa facem o rezervare pentru 4 persoane la Casa Bunicii 2 pentru ziua de sambata. Ni se spune ca nu mai au locuri decat la fumatori. Nici o problema, nu e ca si cand ai simti vreo diferenta. Totul bine si frumos pana cand vine si ziua de sambata. Ajungem noi, cele 4 persoane la restaurant la ora la care aveam rezervarea. Masa noastra avea doar 2 locuri. Mai aduce un chelner un scaun si, logic, mai cerem unul. Ni se spune sa asteptam. Si asteptam, si asteptam, 3 persoane la masa, o persoana in picioare. Dupa vreo 5 minute de asteptare, ma duc sa vorbesc din nou cu chelnerul pentru scaunul asteptat. Si vine raspunsul: „Vi se va aduce un scaun cand se va elibera unul”. Poftim? Cu rezervare facuta, am si ajuns la timp, imi spui ca nu ai scaun liber? Nu as vrea sa bat prea mult moneda pe normele de siguranta, dar oare ce ar zice ISU intr-o tara normala daca ar stii ca tu, bunicuto, ai facut rezervari pentru mai multe persoane decat numarul de scaune? Apropo de asta, se pare ca nici in Romania, o tara nu chiar asa normala, bunica nu sta tocmai bine cu normele astea (http://www.tion.ro/inca-20-de-societati-comerciale-fara-avize-din-partea-pompierilor-in-timis/1591815). Deci dupa logica bunicii ar fi trebuit sa stau in picioare pana pleca cineva. Si sa mananc in picioare daca nu pleca nimeni pana ne era servita masa.

Si acum vine partea a doua. Dorim sa vorbim cu sefa de sala in conditiile in care oricum ne hotaraseram sa plecam. Culmea e ca, in drum spre iesire, am vazut mese la care erau scaune libere. Din nou, intrebarea logica: Cum puteti sa spuneti ca trebuie sa asteptam eliberarea unui scaun in conditiile in care vedem mese cu scaune libere? Si, din nou, vine raspunsul: Acele mese sunt rezervate si urmeaza sa mai vina clienti. Eu nu stiu in ce cultura o fi crescut bunica, dar in cultura romaneasca exista un proverb: „Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard”. Poate ca nu era asta solutia ideala, dar pana veneau acei clienti era o sansa mai mare sa se elibereze un loc. Si o fi bunica asta femeie batrana si ursuza, dar niste scuze putea sa isi ceara. Daca nu atunci, macar ulterior, ca datele de contact le au de cand s-a facut rezervarea.

In loc de concluzie: eu nu mai calc pe la Restaurant Casa Bunicii, Restaurant Casa Bunicii 2 sau Restaurant Merlot. Niciodata, sub nicio forma. Si va recomand sa faceti la fel.